cca 350–407

Ioan Gură de Aur: de la Antiohia la scaunul din Constantinopol și exil

Ioan era originar din Antiohia și elev al retorului Libaniu. După botez, a trăit ca pustnic. Apoi a fost hirotonit diacon de Meletie în 381 și prezbiter de Flavian în 386.

Ucenic al lui Diodor din Tars, a adoptat metoda literală a școlii antiohiene. A devenit faimos pentru predicile sale orientate către viața practică, inclusiv omiliile ocazionate de revolta din Antiohia din 387.

În 397/398, împăratul l-a chemat în capitală. Pentru a evita tulburările, a fost scos în secret din Antiohia și consacrat episcop al Constantinopolului. Acolo a pus în ordine finanțele bisericii, a vândut vase sfinte pentru a-i ajuta pe cei înfometați și a denunțat luxul nobilimii. Însă depunerea a șase episcopi la Efes și apărarea „Fraților Înalți”, persecutați de Teofil al Alexandriei, i-au întors împotriva lui curtea și pe Teofil însuși.

La „Sinodul de la Stejar” din 403 a fost condamnat și exilat, dar curând rechemat. După un nou conflict cu împărăteasa Eudoxia în 404, a fost în cele din urmă exilat la Cucusus și apoi spre Marea Neagră. A murit în 407 pe drumul spre exil.