sec. al IV-lea–al V-lea (Simeon cca. 390–459)

Simeon Stâlpnicul și monahismul sirian

Monahismul sirian, spre deosebire de cel egiptean, a rezistat organizării comunitare și a dat naștere unor fapte ascetice individuale excentrice. Teodoret al Cirului a celebrat astfel de asceți în „Istoria religioasă” (cca. 440).

Simeon Stâlpnicul și-a părăsit mănăstirea în 412. A trăit mai întâi pe un munte, apoi timp de câteva decenii pe un stâlp, înălțat în cele din urmă la 18 m. Acolo se ruga neîncetat. Pelerini, episcopi și chiar împărați s-au adunat în jurul lui.

Ieronim a criticat astfel de extreme în rândul călugărilor sirieni, în timp ce Ioan Gură de Aur i-a numit „mesageri ai cerului”.