622 (planul lui Heraclius) – 638 („Ekthesis”) – 649 (sinodul din Lateran) – 680–681 (Al Șaselea Sinod Ecumenic) – 691/692 (Sinodul Quinisext)

Controversa monotelită și al Șaselea Sinod Ecumenic (Al Treilea Sinod de la Constantinopol, 680–681)

Împăratul Heraclius a căutat să îi reconcilieze pe monofiziți cu imperiul atât pe baze religioase, cât și politice. Începând cu anul 622, în timpul campaniilor sale din est, el și patriarhul Serghie al Constantinopolului au propus o doctrină a „unei singure activități” (monoenergism) în Hristos. Sofronie, viitorul patriarh al Ierusalimului, a protestat. Ei au propus apoi o doctrină a „unei singure voințe” (monotelitism).

Pe această bază, Chir al Alexandriei a încheiat în 633 o „uniune apoasă” de compromis cu monofiziții egipteni. În 638, Heraclius a promulgat „Ekthesis”, compusă de Serghie. Aceasta interzicea vorbirea despre una sau două activități, dar proclama o singură voință în Hristos. A fost aprobată și de papa Honoriu I.

Succesorul lui Heraclius, Constans al II-lea, a interzis cu totul discutarea chestiunii prin edictul „Typos” din 648. Însă papa Martin I a convocat Sinodul din Lateran în 649. Sinodul a condamnat monotelitismul și ambele edicte imperiale și a proclamat doctrina celor două voințe și două activități.

Pentru aceasta, Martin a fost arestat în 653, dus la Constantinopol, condamnat și exilat la Cherson. A murit acolo în 655. Asociatul său, teologul Maxim Mărturisitorul, a câștigat o dezbatere cu patriarhul detronat Pyrrhus în 645. Ulterior a fost torturat – i-au fost tăiate limba și mâna dreaptă – și exilat în Colchida, unde a murit.

În cele din urmă, împăratul Constantin al IV-lea Pogonatul a convocat al Șaselea Sinod Ecumenic la Constantinopol (680–681). Pe baza scrisorii dogmatice a papei Agaton, acesta a confirmat doctrina celor două voințe naturale și a celor două activități în Hristos. Ele sunt nedespărțite și neamestecate, voința umană fiind subordonată celei divine. Sinodul i-a anatematizat pe principalii monoteliți, inclusiv pe patriarhul Serghie și pe papa Honoriu I. Condamnarea postumă a papei a fost folosită ulterior în dezbaterile despre infailibilitatea papală.

Sinodul Quinisext (Trulan) (691/692) a completat al Cincilea și al Șaselea sinod. A adoptat 102 canoane privind disciplina bisericească.