324–330

Întemeierea Constantinopolului, „Noua Romă”

În anul 324, Constantin l-a învins pe Licinius și a devenit singurul împărat al Orientului și al Occidentului. El a decis să construiască o nouă capitală pe locul Bizanțului. Planul a întâmpinat rezistență din partea vechii aristocrații păgâne și a Senatului Romei.

Orașul a fost consacrat în anul 330. A fost împodobit cu statui și coloane aduse din tot cuprinsul imperiului. După cuvintele lui Ieronim, „l-au îmbrăcat dezbrăcând întreg imperiul”. Tribunalele și senatul funcționau fără ritualuri păgâne, iar coloniștilor li s-au acordat privilegii.

Timp de o mie de ani, Constantinopolul a fost capitala care a păstrat moștenirea a ceea ce a fost numit ulterior Imperiul Bizantin. În secolul al IV-lea, cinci scaune episcopale – Roma, Alexandria, Antiohia, Ierusalimul și Constantinopolul însuși – au concurat pentru primatul bisericesc.