342/343–344

Sinodul de la Serdica

La propunerea împăratului Constans, episcopii din Răsărit și Apus s-au adunat la Serdica sub președinția lui Osius din Cordoba. Atanasie, exilat din Răsărit, a fost primit în Apus cu brațele deschise. Sinoadele apusene de la Roma (341) și Serdica i-au confirmat fără rezerve învățătura.

Episcopii răsăriteni au văzut că Atanasie și Marchel al Ancyrei, care fuseseră excomunicați, primiseră dreptul la cuvânt. Așadar, s-au retras la Philippopolis. Acolo i-au depus pe susținătorii adversarilor lor și au adoptat un crez îndreptat împotriva lui Marchel.

Apusenii, rămânând chiar la Serdica, i-au reabilitat pe Marchel și pe Atanasie. Ei au adoptat o „regulă a credinței” care vorbea despre o singură ipostas și un canon care permitea episcopilor depuși să facă apel la Roma. Sinodul a divizat biserica în două tabere ostile și a scos la iveală rivalitatea dintre Roma și Constantinopol.