1545–1563

Sinodul de la Trent

Sinodul a fost convocat de Pavel al III-lea și s-a întrunit cu lungi întreruperi – în 1545–1547, 1551–1552 și 1562–1563 – în orașul imperial Trento. Conform numărătorii catolice, a fost al nouăsprezecelea sinod ecumenic. Acesta a lucrat pe două fronturi: definirea precisă a doctrinei împotriva protestantismului și reforma disciplinei bisericești.

În cadrul Sesiunii a IV-a din 1546, a pus Tradiția pe picior de egalitate cu Scriptura, iar în decretul privind îndreptățirea (Sesiunea a VI-a, ianuarie 1547) a condamnat sola fide. Ulterior, a reafirmat cele șapte taine, transsubstanțierea și caracterul sacrificial al liturghiei.

În același timp, sinodul a introdus reforme disciplinare majore. A impus rezidența episcopilor în diecezele lor, a interzis cumulul de beneficii și a stabilit seminarii.

În 1563–1564, Pius al IV-lea a confirmat toate decretele sinodului. Acest fapt a încheiat epoca conciliarismului și a pus bazele catolicismului modern pentru mai mult de trei secole ce au urmat.