362

Sinodul din Alexandria (362) și reconcilierea niceenilor cu omiusienii

Întors din exil sub Iulian, Atanasie a făcut un pas decisiv către reconciliere la Sinodul din Alexandria. Sinodul a recunoscut că diferențele verbale nu contau atâta timp cât sensul era același. Atât formula „o ipostasă”, cât și „trei ipostasuri” erau acceptabile, fără a cădea în sabelianism sau triteism. Aceasta a separat semnificațiile termenilor ousia și ipostasă, ceea ce a devenit fundamentul teologiei răsăritene.

Sinodul a afirmat, de asemenea, existența în Hristos a unui suflet uman deplin, ca răspuns la precursorii învățăturii lui Apolinarie. A condamnat pneumatomahii, care negau divinitatea Sfântului Duh.

În același timp, o schismă separată a continuat în Antiohia. Scaunul episcopal era ocupat simultan de Meletie, recunoscut de „tot Răsăritul”, și de Paulinus. Paulinus fusese hirotonit de Lucifer din Cagliari și era susținut de Atanasie, Roma și Alexandria. Schisma a durat până în 388.