Anii 1520

Sola scriptura: principiul formal al Reformei și disputa asupra dreptului de a interpreta Scriptura

Dacă îndreptățirea prin credință este principiul material al Reformei, sola scriptura este principiul său formal: în chestiuni de credință și practică nu există altă sursă decât Scriptura. Spre deosebire de umaniști, care prețuiau Scriptura pentru elocvența, simplitatea și vechimea ei, reformatorii și-au bazat autoritatea pe conceptul de „Cuvânt al lui Dumnezeu”. În tratatul său din 1522, Despre claritatea și certitudinea Cuvântului lui Dumnezeu, Zwingli a învățat că Duhul Sfânt luminează cititorul și că Scriptura este de înțeles fără instruire umană, fie ea de la papă sau de la un sinod. Însă disputa dintre Luther și Zwingli asupra cuvintelor „acesta este trupul meu”, ruptura de radicali și Războiul Țărănesc din 1525 au subminat acest optimism exegetic. Reforma magisterială a început să restricționeze dreptul de interpretare, iar ideea că fiecare are dreptul să interpreteze Scriptura a fost lăsată în seama radicalilor.