Secolele I–II

Biblia Bisericii primare: Septuaginta și canonul Vechiului Testament

Traducerea grecească a Bibliei ebraice – Septuaginta (LXX), realizată conform legendei de șaptezeci de traducători alexandrini – a fost Biblia primilor scriitori creștini cunoscuți și a aproape tuturor autorilor Noului Testament. Pentru a reda conceptele ebraice, traducătorii au trebuit să folosească termeni grecești cu conotații străine gândirii biblice, și chiar traducerile precise reflectă ideile religioase ale elenilor. După căderea Ierusalimului în anul 70, rabinii au adoptat o listă limitată de cărți (un canon), care a devenit baza canonului creștin al Vechiului Testament. În jurul anului 170, Meliton al Sardesului a adus din Răsărit o listă de cărți ale Vechiului Testament care coincide cu canonul rabinic scurtat.