1964–1974

Pannenberg și Küng: hristologia „de jos”

În lucrarea Isus – Dumnezeu și Om (1964), Pannenberg distinge între „hristologia de sus”, care pornește de la divinitatea Fiului, și „hristologia de jos”, care pornește de la Isus din Nazaret și apoi întreabă în ce măsură a fost El Dumnezeu, alegând cea de-a doua abordare. Centrul este istoricitatea învierii: înviindu-L pe Isus, Dumnezeu a confirmat toate pretențiile Sale anterioare; întruparea este privită ca o concluzie, nu ca un punct de plecare al hristologiei, iar din distincția dintre Isus și Tatăl începe doctrina despre Sfânta Treime. Ulterior, Pannenberg a completat această abordare cu o doctrină despre Logos ca principiu al unității lumii. Küng, în A fi creștin (1974), construiește de asemenea o hristologie „de jos”; criticii l-au acuzat de adopțianism și de lipsa unei afirmări clare a divinității, iar episcopii germani s-au opus lui.