Secolul al XVI-lea – începutul secolului al XVII-lea

Reforma și antitrinitarienii: Calvin, Miguel Servet, sozinienii, arminienii

Miguel Servet a îmbinat îndoielile medievale târzii privind raționalitatea Sfintei Treimi cu revenirea umanistă și protestantă la Noul Testament și a respins Sfânta Treime și nașterea veșnică a Fiului ca fiind rațional nesustenabile și negăsite în Scriptură; fugind de Inchiziția catolică, a fost ars pe rug ca eretic în Geneva lui Calvin (1553). Vederile sale au găsit ecou la unii anabaptiști, la Laelius Socinus și mai ales la Fausto Sozzini, a cărui învățătură adepții săi au expus-o în Catehismul Racovian (1605). Calvin, potrivit lui González, a acordat Sfintei Treimi tot mai mult spațiu în „Învățătura” tocmai sub influența afacerii Servet: terminologia nebiblică, în opinia sa, este necesară pentru a exprima clar învățătura biblică în fața ereticilor. Mai târziu, unii arminieni au atribuit Tatălui o preeminență în ordine, demnitate și putere.