cca. 1330–1428

John Wycliffe și lolarzii

Filozoful de la Oxford, John Wycliffe, a criticat bogăția bisericii. La început, această critică a convenit guvernului, fiind protejat de John of Gaunt. După declanșarea Marii Schisme a Apusului în 1378, el s-a radicalizat brusc.

El a plasat Biblia deasupra oricărei tradiții și autorități bisericești. A învățat că puterea nedemnă își pierde dreptul la „stăpânire” și l-a numit pe papă un posibil Antihrist. În 1380, a atacat transubstanțierea ca fiind un fel de docetism. El susținea că pâinea rămâne pâine, în timp ce Hristos este prezent doar spiritual.

A organizat „predicatori săraci” – viitorii lollarzi. De asemenea, a inspirat traducerea Bibliei în engleză, Noul Testament fiind finalizat până în 1380. În 1381, după Răscoala Țărănească, i s-a interzis să mai predea. S-a retras la Lutterworth, unde a murit în 1384. A fost condamnat post-mortem de Sinodul de la Konstanz (1415). În 1428, rămășițele sale au fost exhumate, arse și aruncate în râul Swift.

Lollarzii s-au confruntat cu persecuții, inclusiv reprimarea revoltei lui Oldcastle din 1413–1414. Cu toate acestea, au supraviețuit secolelor de persecuție și s-au integrat în Reforma engleză în secolul al XVI-lea.