410 (jefuirea Romei); 412–426 („Despre cetatea lui Dumnezeu”); 430 (moartea lui Augustin)

Jefuirea Romei de către Alaric și „Despre cetatea lui Dumnezeu” a lui Augustin

În anul 410, Roma, „Cetatea Eternă”, a căzut pentru prima dată după 790 de ani în mâinile vizigoților lui Alaric. Păgânii au dat vina pentru acest dezastru pe creștinii care abandonaseră vechii zei.

Ca răspuns, Augustin de Hipona a scris „Despre cetatea lui Dumnezeu” între anii 412 și 426 – cea mai importantă lucrare apologetică a Bisericii timpurii. Prima sa parte respinge acuzațiile păgâne. A doua parte dezvoltă o filosofie a istoriei ca luptă între două cetăți, întrepătrunse până la sfârșitul timpurilor. Cetatea pământească este întemeiată pe iubirea de sine, cea cerească pe iubirea de Dumnezeu. Romei i s-a dat putere doar pentru a servi răspândirii Evangheliei.

La cererea lui Augustin, ucenicul său Paulus Orosius a completat lucrarea cu o „Istorie împotriva păgânilor”. Augustin a murit în anul 430, în timp ce vandalii asediau cetatea sa, Hipona. Opera sa a modelat înțelegerea creștină a istoriei și a statului până în epoca modernă.