1675–1793

Pietismul, misiunile morave și nașterea mișcării misionare protestante moderne

Pietismul a apărut ca o reacție împotriva unei ortodoxii luterane stagnante. Pastorul din Frankfurt, Philipp Jakob Spener, a organizat grupuri de studiu biblic la domiciliu (collegia pietatis). În 1675, el a publicat manifestul mișcării, Pia Desideria. Acesta a fost un apel la o credință vie, la preoția universală a laicilor și la o formare pastorală reînnoită.

Teologii ortodocși din Leipzig și Wittenberg l-au acuzat pe discipolul său, August Hermann Francke, de 283 de erezii. În ciuda acestui fapt, Francke a fondat o universitate la Halle în 1694, împreună cu o școală pentru săraci și un orfelinat. El a transformat-o într-un centru pentru formarea liderilor pietiști – și, un aspect nou pentru protestantism, a liderilor misionari.

Când regele danez Frederic al IV-lea a decis să trimită misionari în coloniile sale indiene, s-a adresat celor de la Halle. În 1706–1707, Bartholomäus Ziegenbalg și Heinrich Plütschau au fondat misiunea din Tranquebar. Acesta a fost începutul misiunilor protestante ca atare.

În 1722, finul lui Spener, contele Nicolaus Ludwig von Zinzendorf, absolvent al universității din Halle, a oferit refugiu „Fraților Moravi” boemi persecutați pe domeniul său din Saxonia. Acolo a luat naștere comunitatea din Herrnhut. După o întâlnire în 1731 cu inuiți convertiți de Hans Egede, moravii au fost cuprinși de fervoare misionară. Începând din 1732, ei au trimis misionari în Indiile de Vest, Africa, India și America, inclusiv la Bethlehem, Pennsylvania, în 1741. Influența lor asupra lui John Wesley și, mai târziu, asupra lui Schleiermacher a depășit cu mult numărul lor.

În cele din urmă, în 1792, William Carey a obținut fondarea Societății Misionare Baptiste, iar în 1793 a plecat spre India. Acest moment este considerat în mod tradițional începutul mișcării misionare protestante moderne. În urma acestui fapt, multe noi societăți misionare au fost fondate în întreaga Europă între 1795 și anii 1830.