Anii 1090 – mijlocul sec. al XIII-lea

„Sentințele” lui Petru Lombardul și nașterea universităților

Revenirea stabilității în Franța a favorizat o renaștere a școlilor teologice pariziene. Acestea au căutat să sistematizeze doctrina creștină și să îi demonstreze raționalitatea. Școala de la Saint-Victor (Guillaume de Champeaux, Hugo și Richard de Saint-Victor) și școala de la Chartres au îmbinat dialectica cu viața religioasă.

Traducătorii din Toledo au lucrat sub patronajul episcopului Raymond. Ei au introdus în Occident lucrările lui Aristotel, Avicenna, al-Ghazali și Averroes. Acestea au ajuns prin intermediari arabi și evrei (Maimonide, Avicebron).

Petru Lombardul a sosit la Paris în jurul anului 1130 și a devenit episcop al orașului. El a compilat „Cele patru cărți ale Sentințelor” – un compendiu al opiniilor Bibliei și ale Părinților asupra fiecărei ramuri a teologiei. Lucrarea adaugă propriile sale concluzii moderate. El a fost primul care a numit clar șapte taine, confirmate ulterior de Sinodul de la Florența (1439).

„Sentințele” au devenit manualul universitar standard de teologie până la sfârșitul secolului al XVI-lea – începutul secolului al XVII-lea. Un comentariu asupra acestora era o etapă obligatorie pentru obținerea doctoratului.

În secolele al XII-lea – al XIII-lea, primele universități s-au născut din școlile catedrale, din dezvoltarea orașelor și a breslelor – Paris, Bologna, Oxford, Salerno. Acestea erau corporații de profesori și studenți. Ele au înlocuit mănăstirile ca centre de învățământ.