155 sau 156

Martiriul lui Policarp al Smirnei

Policarp a fost în tinerețe ucenic al apostolului Ioan și, timp de mulți ani, episcop al Smirnei. El a fost păstrătorul scrisorilor lui Ignatie al Antiohiei. După execuția unui grup de creștini, o mulțime înfuriată a cerut prinderea lui.

Bătrânul episcop s-a ascuns mai întâi, apoi a acceptat arestarea ca fiind voia lui Dumnezeu. La cererea de a-l blestema pe Hristos, el a răspuns: „Optzeci și șase de ani i-am slujit... cum aș putea să-l blestem pe Împăratul meu care m-a salvat?” A fost ars pe rug.

Relatarea martorilor oculari, „Martiriul lui Policarp”, este cel mai vechi document de acest gen care s-a păstrat. Acesta condamnă în mod deliberat căutarea cu bună știință a martiriului. Ca un contrast, este citat un oarecare Quintus, care s-a oferit voluntar și apoi s-a lepădat de credință.

Policarp a fost o verigă importantă între generația apostolică și Irineu al Lyonului. Irineu îi ascultase învățătura în tinerețe.