62 d.Hr.

Execuția lui Iacov, fratele Domnului, și relocarea creștinilor din Ierusalim la Pella

Procuratorul Festus murise, iar succesorul său, Albinus, nu sosise încă. Marele preot Ananus cel Tânăr, un om cu un temperament aspru din partidul saducheilor, a profitat de acest interregn. El a convocat Sinedriul și i-a adus în fața acestuia pe Iacov, „fratele lui Isus, care era numit Hristos”, împreună cu alții. I-a acuzat de încălcarea legii și i-a supus lapidării.

Cei mai respectați experți juridici ai orașului au condamnat această convocare neautorizată a Sinedriului. Ei s-au plâns noului guvernator Albinus și regelui Agripa al II-lea. Ananus a fost destituit din funcția de mare preot la doar trei luni după numirea sa.

Iacov, care condusese biserica din Ierusalim, a fost ucis împotriva dorinței fariseilor. Anterior, Irod Agripa îi executase deja pe Iacov, fratele lui Ioan, și îl arestase pe Petru. După uciderea lui Iacov, liderii comunității s-au mutat curând la Pella, dincolo de Iordan. Conducerea comunității a trecut la o altă rudă a lui Isus, Simon, care a fost mai târziu ucis și el de romani.

Biserica iudaică s-a trezit izolată și a absorbit viziunile sectelor din jurul ei. Până în anul 135 d.Hr., unii creștini iudei se întorseseră la Ierusalim. Însă legăturile cu restul bisericii erau aproape rupte, iar conducerea trecuse la creștinii dintre neamuri.