1552–1582

Catehismul din Heidelberg și ascensiunea ortodoxiei reformate

Disputa privind Cina Domnului a început în 1552 cu cartea pastorului din Hamburg, Joachim Westphal, împotriva lui Calvin. Aceasta a produs fricțiuni în interiorul luteranismului din cauza poziției evazive a lui Melanchthon. Urmașii lui Melanchthon au fost porecliți „cripto-calviniști”.

Electorul Palatin Frederic al III-lea a dorit să soluționeze disputa. El i-a însărcinat pe Zacharias Ursinus și Caspar Olevianus să scrie un catehism. Catehismul din Heidelberg (129 de întrebări pentru 52 de duminici) a fost adoptat de sinod în 1563. Acesta exprima învățătura reformată și a atras întreg Palatinatul în tabăra calvinistă. Luteranii, însă, l-au condamnat imediat ca fiind „calvinist”.

În același timp, datorită lui Peter Martyr Vermigli și, în special, lui Theodor Beza, succesorul lui Calvin la Geneva, predestinarea a devenit nucleul sistematic al teologiei reformate ulterioare. Aceasta nu fusese centrală pentru Calvin însuși. Această teologie a fost construită pe o metodă deductivă, aristotelică.