Februarie 313

Edictul de la Milano

La Milano, în februarie 313, Constantin și Licinius au convenit asupra unei politici de toleranță. Alianța lor a fost pecetluită prin căsătoria lui Licinius cu sora lui Constantin.

Documentul a fost, în esență, o decizie comună, mai degrabă decât un edict imperial. Acesta acorda libertatea de cult tuturor religiilor, cu prevederi speciale pentru creștini. Proprietățile confiscate, bisericile și cimitirele au fost restituite creștinilor. Constantin a început să construiască biserici și să scutească clerul de taxe.

O carte atribuie limbajul vag al documentului despre „divinitatea supremă” influenței lui Licinius, un devotat al Soarelui. Persecuțiile au încetat definitiv abia mai târziu, odată ce Constantin a devenit singurul conducător.