313–337

Politica religioasă a lui Constantin: favoruri pentru Biserică și botezul împăratului (313–337)

Shelley: după victoria din 312 Constantin a scos creștinismul din catacombe și l-a adus în palate. Slujitorii creștini au primit privilegii fiscale, el a desființat răstignirea și execuțiile de gladiatori, a făcut din duminică zi de odihnă (321), a construit biserici și a întemeiat o nouă capitală, Constantinopol (330). Înainte de moarte a fost botezat. Shelley arată și prețul acestei alianțe: amestecul împăratului în treburile Bisericii, afluxul de oameni fără credință, primejdia secularizării.

Puncte cheie

• Shelley: din 312 Constantin a favorizat creștinismul – a scutit slujitorii lui de impozite și a ridicat biserici mărețe. A abolit răstignirea, a oprit luptele de gladiatori ca pedeapsă și în 321 a făcut duminica zi de odihnă. Romanii necredincioși abandonau copiii nedoriți, mai ales fetele, să moară, iar creștinii îi salvau; Constantin a decretat că copiii abandonați aparțin celui care îi găsește – un decret, ca multe altele, favorabil creștinilor. Constantin nu și-a ascuns credința, și-a crescut copiii creștini și a fost botezat înainte de moarte de Eusebiu din Nicomidia; totuși în el rămăsese mult din păgân – a uneltit, a ucis și a păstrat titlul de Pontifex Maximus. A dat lumii romane nu doar o credință nouă, ci și o capitală nouă, fiindcă dușmanul amenința imperiul dinspre est: a ales Bizanțul de pe Bosfor și în 330 l-a numit oficial Constantinopol, capitala Imperiului Roman de Răsărit. Eusebiu vedea în împărat conducătorul creștin ideal; alții vedeau în unitatea imperiului o cale pentru misiunea universală. Biserica a plătit un preț: Constantin conducea episcopii ca pe funcționari, au dat buzna oameni ambițioși și a apărut primejdia secularizării

Persoane

• Constantin cel Mare
• Eusebiu de Cezareea
• Eusebiu de Nicomidia

Loc

Imperiul Roman, Constantinopol