1607–1791

Diversitatea religioasă în coloniile americane și drumul către Primul Amendament

Începând cu secolul al XVII-lea, coloniile nord-americane au dezvoltat modele religioase diferite. În Virginia, fondată în 1607, a predominat biserica anglicană a plantatorilor. În Maryland-ul lordului Baltimore, Actul de toleranță din 1649 a protejat creștinii de diverse confesiuni. În Noua Anglie s-a impus congregaționalismul puritan (Pactul de pe Mayflower, Plymouth, Massachusetts). Acolo, disputele privind botezul pruncilor au dus la „legământul pe jumătate” (half-way covenant), iar isteria „vrăjitoarelor” din Salem din 1692 s-a încheiat cu douăzeci de execuții.

Exilat din Massachusetts, Roger Williams a fondat Providence și colonia Rhode Island (1631–1644) pe baza libertății de conștiință. Biserica sa a devenit prima biserică baptistă din America. În Anglia, baptiștii (generali și particulari) au apărut ca o ramură a puritanismului și au adoptat Confesiunile de la Londra (1644–1742).

William Penn, devenind quaker, a primit Pennsylvania de la coroană (1681) și a fondat o colonie cu libertate religioasă deplină. Quakerii au fost primii din America care au condamnat oficial sclavia (1758).

Misiunea lui John Eliot printre nativii americani a început în 1646. Aceasta cuprindea paisprezece sate creștine și a produs o traducere a Bibliei în limba massachusett. Războiul regelui Filip (1675–1676) aproape că a distrus-o.

După Războiul de Independență (din 1775), poziția bisericii anglicane a slăbit. Statutul Virginiei al lui Jefferson (1785–1786), împreună cu Primul Amendament (1791), au stabilit separarea bisericii de stat și libertatea de cult. Conceptul în sine de „denominațiune” ca organism religios voluntar s-a impus.