1902–1914

Modernismul catolic și condamnarea sa de către Pius al X-lea

La începutul secolului al XX-lea a apărut o generație mai tânără de cercetători catolici – Alfred Loisy, George Tyrrell, Friedrich von Hügel. Aceștia au început să aplice critica biblică și istorică germană asupra Scripturii și tradiției. Abordarea lor a fost paralelă cu liberalismul protestant. Au fost etichetați drept „moderniști” și li s-au opus „integraliștii” conservatori.

Loisy a răspuns la lucrarea lui Harnack, Ce este creștinismul?, cu Evanghelia și Biserica (1902). El a susținut că esența creștinismului nu constă în originile sale, ci în ceea ce a devenit sub călăuzirea Duhului.

Papa Pius al X-lea a condamnat mișcarea în 1907 prin decretul Lamentabili (67 de propoziții condamnate) și enciclica Pascendi. Loisy a fost curând excomunicat. Tyrrell a fost exclus din ordinul iezuit și excomunicat.

Condamnarea modernismului a fixat un curs conservator pentru teologia catolică timp de decenii, până la Ioan al XXIII-lea și Conciliul Vatican II.