Secolele al II-lea – al VI-lea

Părinții latini: de la termenii juridici ai lui Tertulian la sinteza lui Grigorie cel Mare

Tertulian, potrivit lui Berkhof, a subliniat semnificația centrală a morții lui Hristos pe cruce și a introdus termeni juridici – vină, satisfacție, merit – deși i-a aplicat nu jertfei lui Hristos, ci penitenței și faptelor bune de după botez. Ilarie din Poitiers a considerat moartea lui Hristos ca satisfacție adusă lui Dumnezeu, bazată, ca și la Atanasie, pe veracitatea lui Dumnezeu; Ambrozie l-a repetat pe Origen cu privire la răscumpărarea către Satan, dar a subliniat jertfa către Dumnezeu ca satisfacție a sentinței la moarte. Augustin, sintetizând ceea ce a fost înainte, s-a îndepărtat de teologia greacă în principal: ideile sale principale sunt păcatul strămoșesc, îndreptățirea prin har și împăcarea prin jertfa lui Hristos care potolește mânia lui Dumnezeu; dar nu a elaborat o teorie completă. Grigorie cel Mare a oferit „cea mai deplină sinteză a teologiei latine despre ispășire”: doar o jertfă poate șterge păcatul, dar un animal nu poate, și nu există om fără păcat, așa că Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat și, fiind fără păcat, a devenit jertfă pentru noi.