sfârșitul sec. al IV-lea – începutul sec. al V-lea

Augustin: Teoria iluminării divine și principalele sale opere

Potrivit lui Augustin, mintea umană nu poate cunoaște adevărurile veșnice nici prin propriile puteri, nici prin simțuri, ci primește această cunoaștere prin iluminare de la Dumnezeu: Dumnezeu-Cuvântul pune în minte cunoașterea ideilor care există veșnic în Dumnezeu. González subliniază dificultatea originii neoplatonice a teoriei: la Plotin, sufletul este el însuși divin, în timp ce la Augustin este o creatură. Confesiuni (397–400) au devenit o reflecție teologică asupra sinelui și a Creatorului, Despre cetatea lui Dumnezeu, un răspuns către păgâni după căderea Romei, a dezvoltat o filozofie a istoriei, iar Retractări a revizuit toate scrierile sale anterioare. Pelikan vede în Despre cetatea lui Dumnezeu și în lucrările lui Eusebiu victoria apologeticii în limbajul istoriei.