cca. 510–525

Boethius: Transmiterea filozofiei grecești către Apus și Mângâierea filozofiei

Boethius a plănuit să traducă întreaga operă a lui Aristotel în latină, însoțită de comentarii, apoi pe cea a lui Platon, și să demonstreze armonia dintre filosofiile lor, dar a reușit să traducă doar lucrările de logică; până în sec. al XII-lea – al XIII-lea, Occidentul l-a cunoscut pe Aristotel în principal prin intermediul acestora. Prin Boethius, Evul Mediu a ajuns la problema universalelor – dacă ideile generice sunt reale. Discuția sa despre termenii „persoană”, „substanță” și „ființă” a influențat doctrina Sfintei Treimi. În „Mângâierea filosofiei”, scrisă în închisoare înainte de execuția sa, nu există nimic specific creștin, ceea ce ridică o dezbatere cu privire la creștinismul său. Pelikan leagă această epocă de închiderea școlii din Atena de către Iustinian (529).