386–430

Augustin: Neoplatonismul, ascensiunea către Lumină și demonstrarea existenței lui Dumnezeu prin adevăr

În 386, Augustin a făcut cunoștință cu „cărțile platonice” (conform lui Hall, scrierile lui Plotin): mintea se poate ridica deasupra lumii materiale către Intelect și mai departe către „Unul” sau „Binele”; îndoielile sale cu privire la rău au fost rezolvate prin perspectiva că ființa, în ansamblul ei, este perfectă. A trăit viziunea „Luminii neapuse”, iar ideea că omul a fost creat pentru a-L vedea pe Dumnezeu a devenit fundamentul spiritualității sale. Din înțelegerea adevărului, Augustin deduce existența lui Dumnezeu: mintea percepe adevăruri neschimbătoare pe care nu le-a creat și nu le poate schimba, iar temeiul oricărui adevăr este Dumnezeu. Potrivit lui González, aceasta nu este o „demonstrație” strictă, ci un indiciu că ființele contingente cad în absurd dacă nu recunosc o realitate necesară deasupra lor.