1515–1591

Tereza de Avila și reforma carmeliților desculți

Teresa a intrat în mănăstirea carmelită a Întrupării din Avila în 1535. Abia în 1554 a trecut printr-o convertire profundă – în fața unei imagini a lui Hristos biciuit și în timp ce citea „Confesiunile” lui Augustin. Aceasta a condus la experiența mistică descrisă în lucrările sale „Cartea vieții mele”, „Drumul desăvârșirii” și „Castelul interior” (1577).

Ea a căutat o revenire la strictețea vechii reguli carmelite. În 1562, în ciuda opoziției carmeliților „încălțați” și a suspiciunilor Inchiziției, a fondat mănăstirea Sf. Iosif din Avila. Începând cu 1567, a fondat o întreagă rețea de așezăminte similare în întreaga Spanie. Ioan al Crucii a devenit aliatul ei. Odată cu el a apărut ramura masculină a ordinului – carmeliții „desculți”.