anii 30 d.Hr.

Alegerea celor șapte, martiriul lui Ștefan și dispersarea „eleniștilor”

Un conflict a apărut între „evrei” și „eleniști” în cadrul comunității iudeo-creștine din Ierusalim. Din acest motiv, apostolii au numit șapte bărbați pentru o slujire, toți purtând nume grecești.

Unul dintre ei, Ștefan, a predicat în sinagogi. A fost acuzat de lipsă de reverență față de Templu și condamnat la moarte de către Sinedriu. Astfel, el a devenit primul martir al bisericii („martir” însemnând „martor”).

Prima persecuție a fost îndreptată în principal împotriva creștinilor „eleniști”. Apostolii înșiși au putut rămâne în Ierusalim. Răspândindu-se prin Iudeea și Samaria, „eleniștii” au dus pentru prima dată creștinismul dincolo de Ierusalim. Ei au dus mesajul în Samaria, Damasc, Fenicia, Cipru și Antiohia. În Samaria, Filip a întemeiat o biserică ce recunoștea autoritatea apostolilor și a convertit un înalt demnitar etiopian. Atunci a ajuns să creadă și păgânul Cornelius.