cca 30 d.Hr. (ziua Cincizecimii)

Cincizecimea – nașterea bisericii în Ierusalim și organizarea comunității apostolice

Duhul Sfânt S-a coborât peste apostoli, iar aceștia au început să vorbească în alte limbi. Petru a predicat pelerinilor adunați în Ierusalim. El a declarat că Isus, răstignit de iudei, a fost înviat și făcut Domn și Hristos. El i-a chemat la pocăință și la botez pentru iertarea păcatelor.

Circa trei mii de oameni au crezut și au fost botezați. Numărul lor a crescut curând la cinci mii. Majoritatea istoricilor datează istoria bisericii chiar de la acest eveniment.

În deceniile următoare ale primului secol, biserica apostolică a dezvoltat slujiri generale și locale. Slujirile generale au fost cele de apostoli, profeți, învățători și evangheliști, care nu au avut succesori după primul secol. Slujirile locale au fost cele de diaconi și prezbiteri-episcopi. Primii diaconi au fost cei șapte aleși în Fapte 6. În Noul Testament, prezbiterii și episcopii desemnau același grup de oameni.

Botezul era săvârșit prin scufundare credincioșilor conștienți. Cina Domnului era celebrată săptămânal. Adunările aveau loc în case, cu cântarea psalmilor.