cca. 500

Apariția corpusului dionisian

În jurul anului 500, probabil în cercurile monofizite din Siria, a apărut un corpus de texte semnat cu numele lui Dionisie Areopagitul din Noul Testament (Faptele Apostolilor 17:34): „Despre ierarhia cerească”, „Despre ierarhia bisericească”, „Despre numele divine”, „Teologia mistică” și zece scrisori. Autorul a fost apropiat de neoplatonicul Proclu și a combinat misticismul neoplatonic cu spiritualitatea lui Origen, primită prin intermediul lui Grigorie de Nyssa și Evagrie Ponticul.

Originea sa apostolică presupusă a conferit corpusului o autoritate aproape egală cu cea a Noului Testament. A fost tradus în siriacă în secolul al VI-lea, iar în jurul anului 850 Ioan Scotus Eriugena l-a tradus în latină. Corpusul a exercitat o influență enormă asupra misticismului creștin răsăritean (până la isihasm) și apusean (Bernard de Clairvaux, Toma d'Aquino).