936–973

Otto I și politica bisericească a Sfântului Imperiu Roman

Puterea carolingiană se prăbușise, iar normanzii, sarazinii și maghiarii efectuau raiduri devastatoare. Pe acest fundal, regele german Otto I s-a bazat pe episcopi și arhiepiscopi ca un contrapondere administrativă față de nobilii rebeli. El le-a acordat pământuri în schimbul loialității (investitura ecleziastică). Celibatul clerical a exclus pretențiile ereditare asupra acestor proprietăți.

În 962, papa Ioan al XII-lea l-a încoronat pe Otto ca împărat, fondând Sfântul Imperiu Roman de națiune germană. Însă Otto a ajuns curând să controleze în practică alegerile papale. Acest lucru a adus Bisericii nu pace, ci rivalități frecvente între mai mulți pretendenți la scaunul lui Petru.