anii 40 d.Hr. – cca 49 d.Hr.

Acceptarea păgânilor în biserică: Cornelius, Antiohia și Sinodul de la Ierusalim

Întâlnirea lui Petru cu centurionul păgân Cornelius și convertirea acestuia au condus biserica din Ierusalim la concluzia că pocăința a fost oferită și păgânilor. Ceva similar s-a întâmplat în Antiohia, unde a fost trimis Barnaba. Acolo, urmașii lui Isus au fost numiți pentru prima dată „creștini”.

Botezul lui Cornelius și misiunea lui Pavel au provocat o dispută: trebuiau convertiții dintre păgâni să respecte legea iudaică și să fie circumciși? Această dispută i-a determinat pe apostoli și pe bătrâni să se adune la Ierusalim. Întâlnirea a avut loc în jurul anului 49 d.Hr., după prima călătorie misionară a lui Pavel.

După deliberări, s-a decis să nu fie împovărați păgânii cu legea și să nu li se ceară circumcizia. Cerințele au fost limitate la câteva: abținerea de la mâncărurile jertfite idolilor, de la sânge, de la animale sugrumate și de la desfrânare (Faptele Apostolilor 15:28–29).

Decizia a eliberat misiunea de legea iudaică. A recunoscut pe Hristos, mai degrabă decât legea, ca bază a comuniunii. Creștinismul s-a răspândit rapid în bazinul mediteranean, iar creștinii dintre păgâni i-au depășit curând numeric pe creștinii dintre iudei. Disputele privind respectarea legii au continuat, totuși, și ulterior.