Dogma Neprihănitei Zămisliri a Fecioarei Maria (bula Ineffabilis Deus)

Problema neprihănitei zămisliri a Mariei a divizat teologii timp de secole. Franciscanii, urmându-l pe Duns Scotus, au propovăduit neprihănita zămislire; dominicanii, urmându-l pe Toma d'Aquino, au propovăduit sfințirea înainte de naștere. În 1483, Sixt al IV-lea a declarat problema deschisă.

După consultarea episcopilor în 1849, Papa Pius al IX-lea a proclamat în 1854 o dogmă prin bula Ineffabilis Deus. Aceasta declara că Maria, printr-un har special al lui Dumnezeu, a fost păstrată de orice păcat, inclusiv de păcatul strămoșesc, din momentul zămislirii sale.

Bula a fost acceptată aproape fără controverse. A fost prima dată în istorie când un papă singur, fără a convoca un conciliu, a definit o dogmă de credință. Acest lucru a pregătit terenul pentru proclamarea infailibilității papale la Primul Conciliu Vatican.