1933–1934

„Creștinii germani”, Declarația de la Barmen și Biserica Mărturisitoare

După venirea naziștilor la putere, mișcarea „creștinilor germani” a căutat să îmbine ideologia nazistă cu protestantismul. Aceasta a câștigat alegerile bisericești din 1933 și a introdus un „paragraf arian”. Paragraful interzicea slujirea pastorilor de origine „non-ariană”.

Ca răspuns, pastorul Martin Niemöller a fondat „Liga de Urgență a Pastorilor”. Aceasta a evoluat în Biserica Mărturisitoare.

În mai 1934, primul sinod al Bisericii Mărturisitoare de la Barmen a adoptat o declarație, redactată în principal de Karl Barth. Aceasta l-a proclamat pe Isus Hristos drept singura sursă a revelației. Declarația a condamnat supunerea bisericii față de ideologia de stat, „principiul Führer-ului” și transformarea bisericii într-un organ al regimului nazist.

Rezistența Bisericii Mărturisitoare s-a dovedit ineficientă din punct de vedere politic. Niemöller a petrecut opt ani într-un lagăr de concentrare, iar Barth a fost forțat să se întoarcă în Elveția. Însă Declarația de la Barmen și-a păstrat o semnificație teologică durabilă.