1933–1945

Nazismul, Holocaustul și creștinii în Al Treilea Reich (1933–1945)

Shelley: nazismul a fost cel mai mare dintre regimurile totalitare «de dreapta» din Europa postbelică: Hitler a devenit cancelar la 30 ianuarie 1933 și doi ani mai târziu a căpătat controlul deplin al guvernului. Naziștii credeau în unitatea absolută a poporului sub Führer, au respins libertatea și toleranța Iluminismului, au creat un «Isus nazist» care disprețuia pe evrei și au făcut din rasă principiul central; antisemitismul a dus la privarea evreilor de drepturi civile și la «soluția finală» – după estimări întemeiate au murit șase milioane. Creștinii râvnitori se aflau în primejdie asemănătoare cu cea a evreilor

Puncte cheie

• Shelley: milioane de oameni din patria lui Luther au părăsit bisericile protestante pentru o nouă religie politică; mulți au fost compromiși sau au colaborat. După război clerul protestant era în mare parte monarhist, fără simpatie pentru democrație, iar muncitorii au ajuns să urască Biserica reacționară. Hitler a devenit cancelar al Republicii de la Weimar la 30 ianuarie 1933, iar doi ani mai târziu a obținut controlul deplin al guvernului. Naziștii credeau în unitatea absolută a poporului german sub Führer și în principiul conducerii în toate structurile națiunii. Au lepădat libertatea Iluminismului, dar i-au folosit metodele contra Bibliei și au inventat un „Isus nazist” disprețuitor al evreilor. Rasa era centrală: „țara” și „sângele” deosebeau pe germani; în străini și idei străine, mai ales evrei, vedeau viciu. Naziștii au făcut din evrei țapi ispășitori; privați de drepturi, după estimări șase milioane au murit în „soluția finală”.

Persoane

• Adolf Hitler

Loc

Germania, Europa de Est, Auschwitz (Polonia)