1534–1549

Începutul reformei catolice sub Pavel al III-lea

Papa Pavel al III-lea a dus o viață destul de lumească înainte de alegerea sa, totuși a devenit primul papă reformator. El a numit cardinali cu viziuni reformatoare, inclusiv pe viitorul Pavel al IV-lea, Carafa. În 1536, a înființat o comisie pentru a elabora un program de reformă a bisericii. Raportul acesteia din 1537 a scos la iveală numeroase abuzuri și, spre nemulțumirea papalității, a ajuns în mâinile protestanților. Pavel al III-lea a recunoscut ordinul iezuit în 1540, iar în 1542 a stabilit Congregația Sfântului Oficiu – Inchiziția romană.

Reconcilierea cu luteranii la Colocviul de la Regensburg din 1541 a eșuat. Chiar și așa, sub Pavel al III-lea, reforma catolică a căpătat un caracter centralizat, condus de papă. Aceasta a persistat sub succesorii săi până la sfârșitul secolului al XVI-lea. Viața morală și disciplinară a Bisericii s-a schimbat, dar nu și doctrina sau instituțiile sale.