din 1992

Ortodoxia radicală: mișcarea teologică de la Cambridge (din 1992)

Pickstock: mișcare teologică apărută la Cambridge în anii 1990 în jurul revenirii la viziunea platonică creștină a participării la ființă și al criticii rațiunii seculare. Adepții ei urmăresc pierderea acestei viziuni de la Duns Scotus la Kant, resping ruptura dintre natură și har, caută o „ortodoxie intensificată” la Eriugena și Nicolae din Cusa și dezvoltă o politică a virtuții.

Puncte cheie

• Pickstock: mișcarea a apărut la Cambridge la începutul anilor 1990, între universitari mai ales anglicani și catolici; ortodocșii și protestanții – mai târziu. Texte fondatoare – Theology and Social Theory (Milbank) și After Writing (Pickstock), din anii 1990; al treilea fondator – Graham Ward. În 1992 Cambridge a dezbătut un doctorat onorific pentru Derrida; teologii mișcării i-au susținut pe cei ce, ca Steiner, vedeau valoare în opera lui. Nucleul este dubla participare (methexis): orizontală, în natură și comunitate, și verticală, platonică, în Dumnezeu („în El trăim”, Fapte 17:28). După nouvelle théologie, mișcarea respinge un „scop pur natural” al omului ca interpretare greșită a lui Toma; făpturile sunt inseparabile de har. Dacă nu există „natură pură”, nicio sferă nu e autonomă față de teologie; științele sociale se sprijină, în opinia ei, pe premise teologice false. În genealogia mișcării, viziunea participativă a teologiei creștine s-a pierdut pe la 1300; univocitatea a înlocuit analogia. Mulți istorici au urmărit drumul de la Scotus prin Ockham la Kant; întrebarea proprie mișcării, după Gilson, este dacă a fost progres. Postmoderniștii au rămas, în opinia ei, în „închiderea kantiană”, luând incertitudinea ca dovadă a nonsensului; mișcarea vede în ea eternul. Spre deosebire de neoortodoxie, mișcarea pune la îndoială separarea teologiei naturale de cea revelată, care, spune ea, e posterioară lui Toma; „ortodoxia intensificată” vede lipsuri chiar și la Toma – ruptura de unitatea boețiană dintre teologia naturală și cea revelată. Mișcarea află monoteism strict la Eriugena, care l-a unit pe Augustin cu Maxim; Nicolae din Cusa face legătura cu Bergson și Whitehead. Osânda veșnică e incompatibilă cu unitatea lui Dumnezeu; apokatastasis (Ramelli) este, în opinia ei, o certitudine, nu o simplă speranță. Politica participării – Red Tory (Blond), Blue Labour (Glasman) ca reacție parțială și The Politics of Virtue (Milbank, Pabst).

Persoane

• Catherine Pickstock
• John Milbank
• Graham Ward
• Jacques Derrida
• George Steiner
• Ioan Duns Scotus
• William Ockham
• Immanuel Kant
• Henri de Lubac
• Étienne Gilson
• Toma d'Aquino
• Ioan Scotus Eriugena
• Nicolae din Cusa
• Ilaria Ramelli
• Phillip Blond
• Maurice Glasman
• Adrian Pabst
• Karl Barth

Loc

Cambridge