secolul al X-lea – prima jumătate a secolului al XI-lea

Biserica în societatea feudală: episcopi vasali, Pacea lui Dumnezeu și Armistițiul lui Dumnezeu (secolele X–XI)

Shelley: după destrămarea imperiului lui Carol cel Mare și noi invazii (vikingi, maghiari), oamenii și-au dat pământurile și pe ei înșiși domnilor locali în schimbul protecției și s-a format feudalismul – o formă de guvernare în care puterea politică era exercitată local de persoane private. Biserica, adânc înrădăcinată în societate, nu putea rămâne în afara sistemului: episcopii și starețele au devenit vasali, au primit feude și s-au obligat să îndeplinească îndatoriri feudale. Biserica a încercat să îmblânzească obiceiurile: a adăugat virtuți creștine în codul cavaleresc și în secolul al XI-lea a introdus Pacea lui Dumnezeu și Armistițiul lui Dumnezeu, dar, după Shelley, ambele mișcări nu au fost prea eficiente. În secolul al X-lea și la începutul celui de-al XI-lea papalitatea a devenit prada domnilor romani locali și a decăzut rapid.

Puncte cheie

• Shelley: în feudalismul dezvoltat se contopeau un element personal (vasalitatea), unul patrimonial (feudul) și unul guvernamental (administrarea privată); rădăcinile lor merg înapoi la Imperiul Roman târziu și la vechii germani. Vasalul servea cam patruzeci de zile pe an fără plată, seniorul îl proteja și făcea dreptate; gestul mâinilor împreunate a devenit simbol al rugăciunii. Amenințarea vikingilor și maghiarilor a apropiat autoritățile bisericești de baroni și regi; episcopii și starecii au devenit vasali și au primit feude, iar papalitatea din sec. X – începutul sec. XI, pradă a seniorilor romani, nu putea contesta loialitatea episcopilor față de suzerani. În sec. XI episcopii au introdus Pacea lui Dumnezeu (excomunicarea jefuitorilor și a ucigașilor de civili) și Armistițiul lui Dumnezeu – «timpuri interzise»; Biserica a încercat să adauge virtuți creștine codului cavaleresc, dar ambele mișcări s-au dovedit puțin eficiente
• Ritualuri: omagiul, jurământul de credință și învestitura – vasalul primea o suliță sau un pumn de paie ca semn al autorității asupra feudei, nu al proprietății

Loc

Europa Occidentală