1933–1985

Doctrina ortodoxă despre Sfânta Treime în secolul al XX-lea: Bulgakov, Lossky, Zizioulas

Papanikolaou: după căderea Constantinopolului (1453), tradiția teologică ortodoxă a „hibernat” aproape 400 de ani sub stăpânirea otomană și s-a trezit în secolul al XIX-lea, când gânditorii ruși au început să răspundă ideilor care au inundat Rusia dinspre Occident după reformele lui Petru cel Mare; axioma comună a devenit comuniunea dintre Dumnezeu și om, iar doctrina Treimii – expresia ei conceptuală, dar de aici au rezultat trei linii parțial incompatibile: sofiologia lui Serghei Bulgakov, apofatismul lui Vladimir Lossky și ontologia comuniunii a lui Ioan Zizioulas.